Nu ne vindem țara. O apărăm de hoți.

Astăzi se împlinesc șase luni de când am intrat în guvern. Șase luni în care nu mi-am schimbat cu nimic convingerea că România merită mai mult decât a primit în ultimii 36 de ani. Niciodată în viață nu am fugit după vreo funcție și, cu atât mai puțin, după una publică. Am venit cu o singură credință: că există un moment în care oamenii politici, indiferent de partid, au înțelepciunea să accepte faptul că jocul vechi s-a terminat (iț gan!). Că risipa, hoția instituționalizată și companiile de stat transformate în surse de privilegii politice nu mai sunt acceptabile.Nu în contextul economic în care se află România azi. Nu în fața românilor din diaspora care au văzut cum arată un stat care funcționează și care visează să vadă același lucru și acasă. Nu în fața oamenilor cinstiți care trebuie să suporte factura în fiecare lună. Am lăsat acasă orice preconcepție. Încă din primele zile, m-am întâlnit cu reprezentanții PSD ca semn de deschidere și colaborare. Am trecut cu calm și umor peste remarci inadecvate, peste atacuri mascate în glume, peste micile piedici zilnice. Am considerat că interesul țării și al românilor trebuie să fie mai presus decât egoul meu personal, iar apoi am greșit crezând că și ei gândeau la fel.

Ce am găsit la preluarea mandatului pe reforma companiilor de stat?

În 4 ani,„marea realizare” era un concurs de selecție a conducerii Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), după ce alte două concursuri anterioare fuseseră anulate pentru suspiciuni de influență politică, sesizate chiar de Comisia Europeană.
Am plecat de la zero. Cu o echipă mică și oameni care au ales să muncească voluntar, din convingere.
Iată ce am reușit împreună:
🟩 Am repus în funcțiune Comitetul de reformă a companiilor de stat.
🟩 Am demarat proiectul-pilot pentru diagnosticarea celor 22 de companii și stabilirea soluțiilor optime.
🟩 Am pus umărul la funcționarea reală a AMEPIP după ce noua conducere a fost selectată.
🟩 Am început să săpăm. Să cerem documente. Să înțelegem mecanisme.
🟩 Să vedem cum se manipulează selecțiile în consiliile de administrație, cum se ascund pierderile, cum funcționează un sistem construit ca să protejeze incompetența și să recompenseze loialitatea politică.

Și atunci sistemul a ripostat:
🟥 Blocaje.
🟥 Ostilitate.
🟥 Întâlniri evitate.
🟥 Informații ținute secret.
🟥 Și apoi minciuni: una ți se spune în față, alta se întâmplă în secunda în care ai întors capul.

Celor care urlă astăzi că „ne vindem țara” le spun simplu: am discutat eu însămi, informal, cu viceprim-ministrul PSD, Marian Neacșu, posibilitatea listării unor pachete minoritare. El mi-a sugerat să vin cu o propunere concretă. Am trimis-o tuturor vicepremierilor cu rugămintea de feedback.
🟩 PNL și USR au răspuns.
🟥 PSD a tăcut! Iar acum face moțiune de cenzură.
O spun răspicat: Nu e nimic rău să listăm companiile de stat.
🟥 Companiile de stat nelistate au generat pierderi cumulate de 14.000.000.000 lei (14 miliarde).
🟩 Companiile de stat listate au generat 8.000.000.000 lei aduse la buget într-un singur an (8 miliarde).

Aceleași companii. Același stat acționar. O singură mare diferență: transparența.

Și tocmai asta deranjează:
🟩 Transparența;
🟩 Eliminarea controlului politic;
🟩 Stoparea scurgerilor de bani.

Lupta PSD nu e cu Bolojan. Nu e cu mine. Nu e cu ideea de reformă. E lupta pentru a păstra controlul politic asupra companiilor de stat. Pentru a îndestula buzunare, orgolii și sete de putere. Sub sloganul „nu ne vindem țara” vor de fapt un singur lucru: să îi țină în beznă pe cei care nu au acces la minime cunoștințe financiare, nu au acces la date, care nu înțeleg mecanismele piețelor de capital, care aud „bursă” și se gândesc la ceva rău și amenințător. Sunt politicienii care v-ar convinge că economia merge prost din cauza reformei, nu din cauza celor 36 de ani în care ei au condus-o. Sunt cei care vă spun că listarea la bursă e vânzare ascunsă a țării, deși ei înșiși au făcut-o de patru ori când erau la putere. Sunt cei care, dacă ar câștiga voturi, ar spune fără jenă că apa din bazinele lui Bolojan e rea. Că are de două ori mai mult hidrogen decât oxigen. Mizează pe frică. Pe ignoranță. Pe oboseala oamenilor care nu mai au energie să verifice. Mă uit la ei și încerc să fiu corectă, din respect pentru oamenii buni și harnici ai acestei țări.
Unii politicieni poate chiar cred că protejează ceva. Dar și asta e grav, când te joci cu destinul unei țări, incompetența nu e scuză. Să nu înțelegi ce aduce bursa de valori, cât de păgubos e să ții companii de stat care produc găuri negre, cum funcționează o economie modernă este grav și nescuzabil.

Cei mai mulți însă știu exact ce fac. Sunt cei care au devalizat această țară decenii la rând și care se luptă acum din nou să o facă. Pentru că îi paște frica: frica de reformă și frica de dosare. Au trecut șase luni. Nu e o perioadă lungă, dar este o perioadă în care am înțeles cu adevărat că schimbarea reală se face luptând împotriva celei mai mari rezistențe. Că fiecare piedică pusă strategic în calea noastră de către băieții deștepți e doar o dovadă că facem ceea ce trebuie. Că reformele care nu deranjează sinecuri nu schimbă, de fapt, nimic. Și e suficient ca să înțelegem că nu avem voie să ne oprim.

Nu ne vindem țara. O protejăm de hoți. Iar România adevărată, România care muncește cinstit, România care își plătește taxele, România care vrea să creadă că se poate – acea Românie merită să câștige această bătălie. Și eu cred că o va câștiga. 🇷🇴